de joi și de noi

de joi și de noi

unei leoaice

și iar te iubesc nebunește

cu-n tandru și veșted parfum

și noaptea din patimi zorește

și sensul se pierde pe drum

trec vorbe ca sticlele goale

calpe bătrâne și triste

și lumea-și ridică din poale

năravuri de pus în batiste

mi-e vag deprimant și absurd

rostul fără de tine

și albul îmi pare cam crud

și mă rătăcesc între zile

în care nu-ncap nu m-aștern

nu mă trezesc să te-adulmec

mai rup din amar un etern

și-n hohote plânge în pântec

poemul uitat pe pervazul bătrân

decolorat trist și ridat

alerg prin dureri de nebun

cu dorul meu știrb și-oxidat

și tot te iubesc într-un chip fără țărm

și tot te doresc în fiecare ceas

să te respir când am să dorm

în ultimul poem în care m-am retras

ești ultimul meu bastion de iubire

cărturăreasă cu trupul de joi

dă drumul la stele și haide la mine

și adu și viața mea înapoi

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

25 iulie 2024

Timișoara